De investit: Egipt, frontiera economică dintre Europa şi Asia

Cine nu-şi aminteşte despre „Primavara arabă”, ampla mişcare de protest din Egipt care a condus la demiterea preşedintelui Hosni Moubarak? Cine nu-şi aminteşte imaginea sutelor de mii de oameni adunaţi în principala piaţa din Cairo, veniţi să-şi strige nemulţumirea şi să-şi facă dreptate? Într-o lume unde tensiunile sociale mocnesc mai peste tot, aşa ceva nu se uită.Şi, în acelaşi timp, te întrebi dacă a investi într-o ţară ca Egiptul reprezintă o afacere sau o aventură. Nu, în nici un caz nu poate fi vorba despre aventură, daca priveşti pe termen lung. Calmul va reveni, mai devreme sau mai târziu, în Egipt, un stat important din punct de vedere al rolului său politic în Orientul Mijlociu. Altfel spus, nu este în interesul nimănui din regiune ca Egiptul să rămână pradă unei instabilităţi de durată.

Iată de ce, în cele din urmă, viaţa economică va reintra pe un făgaş al normalităţii, cu siguranţă alta decât cea existentă până în februrie 2011. Că aşa se va întâmpla, o confirmă studiul HSBC Global Connections, Trade Forecast, potrivit căruia Egiptul, punct de trecere între Europa şi Africa, va cunoaşte până în 2016 o creştere medie a schimburilor comerciale de 9,9%, apoi de 5,9% din 2017 până în 2021.

Petrolul este elementul central al exporturilor, care va asigura creşterea economică a ţării în următorii cel puţin cinci ani. Egiptul va spori livrările spre Europa (Italia, partener tradiţional, alături de Franţa şi Spania) şi spre Asia (Coreea de Sud, Japonia şi India).

Comerţul cu aur (brut, semiprelucrat şi pudră), altă „specialitate” egipteană, va reporni (plus 19% pe an până în 2016), deschizând noi oportunităţi de afaceri importante. A nu se uita că Egiptul dispune de importante rezerve naturale, de la minereuri şi fier la gaze naturale.

Egiptul intenţionează o diversificare a exporturilor sale, lansându-se, în acest scop, în producţia de cabluri izolante şi cabluri din fibre optice.

A nu se uita turismul. Revoltele de anul trecut şi instabilitatea politică au avut un puternic impact negativ asupra acestui domeniu cheie al economiei egiptene. Dar Egiptul, o adevărată carte de istorie vie, o atracţie irezistabilă pentru milioane de turişti, a reuşit să iasă din conul de umbră. Evocând numărul de rezervări operate deja de agenţiile de turism şi rata de ocupabilitate a hotelurilor de la Marea Roşie şi din staţiunea Sharm El Sheikh, ministrul egiptean al turismului, Fakhry Abdel Nour a concluzionat: anul acesta, turismul va reveni la nivelurile record din 2010.

În ceea ce priveşte agricultura, care asigură 13% din PIB şi oferă un câştig pentru aproape un sfert din populaţia ţării, clima caldă şi apele abundente ale Nilului permit câteva recolte pe an. Principalele culturi sunt cerealele, bumbacul şi trestia de zahăr. Referitor la PIB, previziunile indică 252,89 miliarde de dolari pentru 2012 şi 272,9 miliarde în 2013, fa.ă de 231,47 miliarde în 2011, conform datelor FMI.

Cât timp este necesar pentru lansarea unei afaceri în Egipt? Pentru crearea unei întreprinderi sunt prevăzute 6 proceduri, faţă de media de 8 în Orientul Mijlociu şi Africa de Nord, care consumă şapte zile din timpul omului de afaceri. Lucrurile se schimbă puţin când este vorba despre obţinerea unui permis de construcţie: trebuie trecute 22 de proceduri, pentru care este nevoie de 218 zile (141 media regională). Racordarea la reteaua de electricitate este posibilă numai după îndeplinirea a 7 proceduri, care înseamnă 54 de zile.

General Authority for Investment (GAFI) are un rol de asistenţă şi promovare a investiţiilor străine sau egiptene. GAFI îi ajută pe oamenii de afaceri în demersurile lor administrative. În acest scop, a fost creat „un ghişeu” – one stop shop, care facilitatează îndeplinirea formalităţilor de constituire de societăţi.

GAFI poate acorda licen.e temporare pentru lansarea diferitelor proiecte. Agenţia pentru dezvoltarea tehnologiilor avansate (ITIDA) reprezintă un fel de punte între potenţialii investitori şi diversele autorităţi administrative competente. Iar pentru ca tabloul să fie complet, câteva cuvinte despre partenerii comerciali ai Egiptului, acest stat cu aproape 80 de milioane de locuitori şi care controlează Canalul de Suez, importantă rută de transport al hidrocarburilor: ţările arabe reprezintă 11,5% din schimburile comerciale; Uniunea Europeană vine cu 35,5%; Statele Unite sunt prezente cu 20,4%;

Turcia „cântăreşte” 1,9%, iar Rusia aproape 2%. Anul trecut Egiptul a oferit o lecţie a revoluţiei. Şi a plătit pentru dorinţa sa de a scăpa de un regim care a uitat timp de aproape 30 de ani să predea şi altora ştafeta, cu o scădere a activităţii economice de la 5-6% la 1,6-2%. Acum Egiptul îşi revine şi are nevoie de investiţii străine.

Sursa: incomemagazine.ro