Stilul brancovenesc
In arhitectura cladirilor vechi din Romania, unul dintre stilurile cele mai impozante si mai usor de recunoscut este stilul brancovenesc. Acesta este considerat a fi primul stil romanesc. Stilul brancovenesc este in arhitectura un stil eclectic, in care sunt preluate elemente orientale, baroce, renascentiste, bizantine, valahe etc.
Numele stilului provine de la cel al domnitorului Constantin Brancoveanu. Acest stil acopera perioada de la sfarsitul secolului al XVII-lea si inceputul secolului al XVIII-lea (1678-1725), in arta romaneasca. In secolul al XVIII-lea stilul brancovenesc devine stil national si se extinde in Tara Romaneasca si in Transilvania. Stilul brancovenesc este considerat “primul stil romanesc” si mai este cunoscut sub numele de “stil romanesc renascentist”.
Elemente de arhitectura in stilul brancovenesc
In arhitectura, o trasatura de baza a stilului brancovenesc o reprezinta atentia pentru ornament, care are rolul de a oferi expresivitate si eleganta baroca.
Ornamentul este folosit in zonele exterioare, de vizibilitate maxima, dar si in zonele cu mai putina vizibilitate, in interior. Ornamentele sunt sculptate in piatra (ornamentele florale) sau sunt aplicate, sub forma de reliefuri in stuc. Acestea din urma au influente orientale. Sculptura nu se face doar in piatra, dar si in lemn, asa cum sunt jilturile domnesti din lemn prelucrat artistic.
Ornamentele florale fac parte din motivele vegetale generale, in care se intalnesc flori precum floarea-soarelui, fructe precum strugurii sau tulpini precum vrejurii.
Din punct de vedere arhitectonic, in stilul brancovenesc se pastreaza un echilibru intre ornamentarea excesiva si simplitate.
Alte elemente des intalnite in arhitectura brancoveneasca sunt logiile, galeriile, pridvoarele. Acestea sunt folosite in arhitectura ca forme monumentale, care trebuie sa se impuna de la distanta. Pridvorul deschis este un element specific al stilului brancovenesc.
Cladiri si monumente cu arhitectura in stil brancovenesc
Unul dintre cele mai reprezentative monumente il reprezinta Palatul Mogosoaia, care dateaza din 1702. Mitropolia Romanie si biserica Sfantul Spiridon din Bucuresti, precum si manastirile din tara Govora si Hurezu sunt exemple de arhitectura brancoveneasca. Palatul de la Mogosoaia si cel de la Potlogi sunt singurele palate brancovenesti ramase in Romania.
Denumirea de Stil brâncovenesc sau de artă brâncovenească caracterizează in istoriografia română de artă arhitectura și artele plastice în Țara Românească din timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714). Deoarece această epocă a influențat în mod hotărâtor evoluțiile de mai târziu, termenul se folosește prin extensie și pentru a descrie operele de artă din vremea primilor Mavrocordați, până către 1730.
Arhitectura
Stilul brâncovenesc se distinge prin expresivitatea conferită de volumele arhitectonice ale scărilor exterioare, ale foișoarelor sau loggiilor, care variază în mod pitoresc aspectul fațadelor. Sistemul tradițional al decorării cu arcaturi de ciubuce mai este încă aplicat, dar ornamentica bogată a ancadramentelor, a coloanelor și a balustradelor trădează prin motivele vegetale compuse în vrejuri influența barocă. Proporțiile devin mai zvelte și mai armonioase, ele dovedesc o mai grijulie elaborare a planurilor. Atât decorul cât și spațiile libere, structurate de coloane, neagă masivitatea formelor arhitectonice; pridvorul deschis ajunge de exemplu a fi un element reprezentativ al clădirilor. Boltirea se face de obicei în semicilindru sau cu cupole semisferice. Decorul poate fi sculptat din piatră sau aplicat sub forma unor reliefuri din stuc. În decorația din piatră predomină motivele florale, în stuc sunt des întâlnite ornamente de tip oriental.
Palatele au fost ridicate în epoca brâncovenească mai ales în apropierea unor pânze de apă, în cadrul unor incinte rectangulare. Poarta și anexele gospodărești sunt îndeobște situate pe latura opusă reședinței, care este organizată pe două niveluri, deasupra unor pivnițe înalte. Soclul clădirilor include de obicei și parterul. Palatele au pe latura dinspre curte un foișor cu scară, pe latura dinspre lac o loggie. Dotate cu aducții de apă, cu băi și grupuri sanitare, reședințele domnești ofereau un comfort nemaiîntâlnit până atunci.
- Reședința de vară a domnitorului Constantin Brâncoveanu în Potlogi (1698)
- Palatul Mogoșoaia (1702) în București
- Vechiul Palat Mitropolitan (1654-1708), în București
Exteriorul lăcașelor de cult corespunde prin decorul bogat iconostaselor din interior, împodobite dens cu reliefuri.
Mănăstirile Horezu și Văcărești, tipice pentru ansamblurile brâncovenești, sunt orientate pe axa est-vest
In pictura epocii pătrund pentru prima oară subiecte laice, portretul de exemplu, reprezentat în serie în vaste galerii de caracter votiv, sau compoziții istorice precum Călătoria lui Brâncoveanu la Constantinopol din Palatul Mogoșoaia, în timp ce subiectele religioase tradiționale sunt îmbogățite de noi teme iconografice, preluate datorită răspândirii culturii scrise din scrierile apocrife și din literatura patristică. Nouă este și tendința spre un stil narativ, în pofida caracterului monumental-reprezentativ al picturilor. Aceasta se făcuse pentru prima oară simțită în pictura moldovenească, la Sucevița. Elementele decorative care abundă în ornamentica monumentală se întâlnesc și în mediul picturii. Școala principală de pictură brâncovenească este cea de la Hurez, reprezentanți de seamă ai stilului sunt Pârvu Mutu și zugravul Constantinos.
Capodopere ale stilului brâncovenesc în pictură sunt:
- Decorul bisericii Doamnei din București (1688-1689, executat de zugravul grec Constantinos în colaborare cu Ioan)
- Picturile murale ale Mănăstirii Horezu (1692-1694) reprezintă capodopera picturii brâncovenești. Deși se pot distinge atât documentar cât și stilistic mai multe mâini care au contribuit la ansamblu, întregul decor este subordonat unei concepții unitare. Meșterul principal a fost Constantinos.
- Tabloul votiv al familiei Cantacuzino executat de Pârvu Mutu la Filipeștii de Pădure (1692).
Sculptura este precum în perioada medievală subordonată arhitecturii, de care se leagă organic. Sculptura decorativ-monumentală acoperă dens ancadramentele ușilor și ferestrelor, precum și coloanele. Ea este supusă unei puternice influențe baroce, care duce la dominanța motivelor vegetale compuse în vrejuri. Elementele barocului apusean sunt însă integrate organic în arta autohtonă, dinamismul excentric care caracterizează arta contrareformei lipsește bunăoară. În epoca brâncovenească apar primele motive antropomorfe, de exemplu în ornamentica în basorelief a bisericilor bucureștene Fundenii Doamnei (1699), Colțea (1700) și Stavropoleos (1724-1730), sau în cea a bisericii fostei mănăstiri Berca și a bisericii fostei mănăstiri Văcărești. În decursul secolului al XVIII-lea sculptura monumentală de tradiție brâncovenească a parcurs un proces continuu de bastardizare, evident de pildă în decorul bisericilor din Brădești, Dolj, și Baia de Fier, sau în cel al bisericii Schitului Balamuci.
Influența barocă se manifestă și în decorul care se dezvoltă tot mai abundent pe bordurile pietrelor funerare. Acestea sunt adesea evidențiate prin stemele de familie, inscripția fiind de obicei așezată într-un registru central, ca de pildă în cazul pietrelor funerare ale lui Iordache și Matei Cantacuzino, la Cotroceni, ale Bălașei Cantacuzino și patriarhului Dionisie (ambele la Târgoviște).
În sculptura în lemn predomină ornamentul floral, de remarcat la ușile bisericii mănăstirii Horezu și la cele ale Bisericii Stavropoleos din București. În cazul iconostaselor sunt frecvente motivele fitomorfe, uneori cu figuri de animale, dar se întâlnește și reprezentarea lui Ieseu.
Artele decorative înfloresc în epoca brâncovenească. Deosebite sunt realizările din domeniul argintăriei, din cel al lemnului sculptat și al broderiei.
Surse: ro.wikipedia.org ; casa.acasa.ro
Browse Listings
