Chiar cei care veghează la buna funcţionare a sistemului bancar se lovesc de obtuzitatea funcţionarilor din băncile comerciale. În urmă cu circa o lună, un membru al boardului BNR, având de rezolvat câteva chestiuni persoane în străinătate, a solicitat unei bănci să îi dea două carduri de debit (fără overdraft) pe două conturi, în lei şi euro, ale sale. Răspunsul a fost uluitor: „Vi-l putem da doar pe cel în lei, pentru că pe cel în euro nu ne dă voie BNR, întrucât se consideră credit în valută“. Nu a contat că acest lucru era solicitat de un om din conducerea din BNR şi nici că aceia erau de fapt banii săi.
Un CEO de necrezut
O situaţie de science-fiction a trăit-o un CEO din industrie, un nume cunoscut de toată lumea, care a trebuit să demonstreze băncii că este angajatul companiei pe care o conduce. Cei de la bancă au vrut să obțină la telefon confirmarea veniturilor lui, care erau confidenţiale, cu un simplu angajat de la resurse umane. În plus, Formularul 205, care era semnat chiar de el, fiind unul din cei doi oameni din companie cu drept de semnătură, a fost refuzat de către funcţionarii băncii, aceştia cerând să fie semnată de un înlocuitor.
De la începutul anului, pentru verificarea veniturilor, în locul fostei fişe fiscale, băncile solicită Formularul 205, o formă simplificată cu veniturile anuale ale unui angajat. Numai că, unii funcţionari bancari au considerat că acesta nu e un document relevant, deoarece nu conţine veniturile defalcate pe luni ale angajatului aşa cum ei au fost învăţaţi să verifice şi au solicitat suplimentar fişa fiscală. În ce bază legală?
Venit la telefon
Cea mai banală verificare, telefonul la angajator, poate duce la descalificarea unora dintre cei mai solvabili şi prestigioşi clienţi. Conform procedurilor băncilor, telefonul angajatorului presupune identificarea acestuia din „surse publice“, cum ar fi Registrul Comerţului sau pagina de internet a companiei angajatoare.
Doar că unele corporaţii au sute sau mii de numere de telefon. E o adevărată aventură pentru un angajat dintr-o corporaţie să treacă de confirmarea veniturilor la telefon de către angajator. Se ajunge de multe ori ca un angajat al băncii să meargă personal cu potenţialul client până la departamentul de resurse umane, pentru a se convinge că el lucrează acolo. Uneori, controlorul din bancă sună la numărul indicat de client pentru a fi confirmat de un alt funcţionar bancar, aflat lângă telefonul de la resurse umane.
Ştampila de aur
Un alt factor care cântăreşte decisiv în analiza clientului îl reprezintă facturile la utilităţi şi la telefon. Banca vrea ca datele din buletin ale clientului să bată cu cele de pe factura la utilităţi. Sunt mulţi clienţi care stau cu chirie. Dacă adresa şi datele din buletin diferă cu o virgulă faţă de cele de pe factura la utilităţi sau telefonie, băncile au pretenţia ca clientul să solicite furnizorului de servicii să schimbe întocmai în factură datele sale de identificare.
Pentru refinanţare, şi nu numai, băncile solicită clienţilor extrase bancare actualizate. Acum, toate băncile au internet banking, prin intermediul căruia clienţii pot printa extrasele cu cod de bare. Doar că acestea nu sunt acceptate decât dacă clientul aduce acel extras cu ştampilă de la banca prin care îşi ia salariul. Până unde poate merge prostia procedurilor bancare? Unui client care îşi primea salariul prin banca de la care voia să solicite un credit i s-a cerut extrasul ştampilat de alt funcţionar din acea bancă, deşi funcţionarul care îi solicita asta vedea extrasul în sistem.
Câteodată, nişte banali funcţionari bancari trec drept instanţă morală şi cer clienţilor să le explice lor anumite aspecte intime, de ce au divorţat sau de ce s-au împăcat, sau de ce copilul a rămas la tată, nu cumva pentru că mama are o problemă? Cu asemenea atitudine din partea băncilor, nu e de mirare de ce scade cererea şi mulţi clienţi aleg să ocolească băncile.
Sursa: capital.ro
