Natura 2000 poate aduce beneficii de 300 miliarde de euro pe an

Posted by FASTimo on mai 29, 2012 in Uncategorized | 0 comments

Avantajele financiare aduse economiilor naţionale de siturile Natura 2000 sunt foarte mari şi pot ajunge la 300 miliarde de euro/an, a declarat, marţi, în cadrul dezbaterilor Comitetului director al proiectului „Promovarea plăţilor pentru serviciile de mediu şi a schemelor de finanţare în Bazinul Dunării”, organizat la Nikopol, Bulgaria, Irene Lucius, coordonator politici la WWF Programul Dunăre-Carpaţi.

„În ceea ce priveşte finanţarea pe Natura 2000, există o întreagă reţea în lume care nu-şi primeşte banii. O reţea Natura 2000 ar trebui să primească, în medie, şase miliarde de euro pe an, iar beneficiile sunt foarte mari. Practic, beneficiile aduse de siturile Natura 2000 sunt de 200-300 miliarde de euro/an, deci este în avantaj nu doar natura, ci şi economia”, a afirmat Lucius.

Natura 2000 este o reţea europeană de zone naturale protejate care cuprinde un eşantion reprezentativ de specii sălbatice şi habitate naturale de interes comunitar, constituită nu doar pentru protejarea naturii, ci şi pentru menţinerea acestor bogăţii naturale pe termen lung, pentru a asigura resursele necesare dezvoltării socio-economice. Realizarea reţelei Natura 2000 se bazează pe două directive ale Uniunii Europene, Directiva Habitate şi Directiva Păsări, ce reglementează modul de selectare şi desemnare a siturilor şi protecţia acestora, iar statele membre au dreptul de a reglementa modalităţile de realizare practică şi de implementare a prevederilor din Directive.

Pe teritoriul UE au fost identificate nouă regiuni biogeografice, România deţinând cea mai mare diversitate biogeografică, cu cinci astfel de regiuni: continentală (cea mai comună), alpină (în ţările cu zone montane), panonică, pontică (şi în Bulgaria) şi stepică. Lista propunerilor de situri Natura 2000 pentru România include: 108 SPA-uri (Arii de Protecţie Specială Avifauninstice), echivalent cu 11,89% din suprafaţa ţării, şi 273 pSCI-uri (potenţiale Situri de Importanţă Comunitară), cu 13,21% din suprafaţa totală a teritoriului. O bună parte dintre aceste situri se suprapun, însă, peste ariile naturale protejate de interes naţional (parcuri naţionale, parcuri naturale şi rezervaţii).

Reprezentanta WWF a menţionat, totodată, că pe segmentul Politicii Agricole Comune /PAC/, oficialii europeni au în plan să introducă o componentă verde a plăţilor directe. „Pentru Politica Agricolă Comună ne aşteptăm ca finanţarea să se reducă. Comisia Europeană a propus o componentă verde a plăţilor directe. Credem că acest mecanism de plăţi directe trebuie să aibă şi o componentă de mediu. Asta înseamnă că fermierii nu vor avea voie să lucreze cu plugul pe zone de păşunat permanente. Se va institui o astfel de interdicţie în aceste zone de păşune. Banii merg la anumite măsuri foarte clare. De exemplu, pe Pilonul II se alocă 25% pentru Mediu şi Dezvoltare Rurarlă, iar noi credem că aceste fonduri trebuie să fie mai mari. Foarte multe ţări merg pe realocarea de bani dinspre Pilonul II către Pilonul I, lucru pe care nu îl încurajăm”, a subliniat Irene Lucius.

Cea de-a treia întâlnire a Comitetului director al proiectului „Promovarea plăţilor pentru serviciile de mediu şi a schemelor de finanţare în Bazinul Dunării” a debutat marţi la Nikopol, Bulgaria, cu o nouă rundă de dezbateri. Proiectul PES (Payment for Environmental Services – Plăţi pentru serviciile de mediu), implementat de către WWF Programul Dunăre-Carpaţi, este finanţat de UNEP, prin fondurile GEF (Global Environmental Facility), cofinanţat de WWF şi sprijinit de Uniunea Europeană. Valoarea totală a proiectului depăşeşte 2,3 milioane de dolari, iar parteneri sunt Agenţia Naţională de Protecţia Mediului şi Administraţia Naţională a Apelor Române.

Până la ora actuală, în România există trei zone-pilot selectate pentru implementarea schemelor PES: una în Maramureş şi două pe Dunărea Inferioară, în judeţul Călăraşi. Suprafaţa acoperită de schemele PES implementate până la finalul proiectului ar urma să atingă 500.000 de hectare. Conceptul PES a apărut, la nivel internaţional, la începutul anilor ’90, ca un instrument pentru asigurarea menţinerii calităţii acestor servicii şi a ecosistemelor naturale pe care se bazează.

Sursa: capital.ro
Share